Mirii Nemuririi

Daca exista o marginalitate interesanta, aceea a deviantilor, a infractorilor, a boemilor, a lumii interlope, care a atras dintotdeauna privirea artei, a presei si a stiintelor despre om, Radu Aldulescu ne atrage atentia asupra umanitatii umile – mirii nemuririi –, de rang secund, care dintotdeauna vietuieste in marginea istoriei, dar care, asemenea speciilor invizibile, aparent minore, este cea care perpetueaza nu numai specia si patura de exclusi ai societatii, ci si valorile simple, de baza, alfabetul umanului. Vieti simple, drame etern umane, existente fara istorie, de care romanul, in goana sa dupa senzational si atipic, nu s-a mai interesat consistent de la Zola incoace. Mirii nemuririi traiesc in afara timpului.